marți, 7 mai 2013

Capitolul 1 „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”

                           Epistola către Romani 3: 23
          Era miezul nopţii şi asta urma să fie ultima mea noapte în Penitenciarul Kirkham, iar în câteva momente urma să fie Ziua de naştere oficială a Maiestăţii Sale Regina, 9 iunie 1988, o zi care credeam că n-o să mai vină niciodată.
          Cum stăteam pe patul celulei aşteptând să vină dimineaţa iar gardianul să-mi deschidă uşa, ei bine, pentru prima oară m-am simţit ca un copilaş aşteptând să vină dimineaţa de Crăciun să vadă ce cadouri sunt aşezate sub pom. Curând urma să părăsesc închisoarea, ducându-mă înapoi acasă la soţie şi copii, urma să încep o viaţă nouă şi să pun înapoi toate cioburile sfărâmate ale bietei mele foste vieţi pe care le lăsasem în urmă acum opt luni când am fost condamnat la doi ani de închisoare de către judecător. Mă întrebam cum va fi viaţa me acum şi stiam că nu va fi una de capul meu pentru că Dumnezeu a promis că va fi cu mine pe fiecarea pas din calea mea. Cum aşteptam eu ca dimineaţa să vină, mintea a început să-mi deruleze în faţa ochilor toate momentele vieţii mele.
       
   M-am născut pe 17 Iulie 1951; pe mama o chema Joyce iar tatăl era Harold. Eram cel mijlociu din trei copii, având un frate mai mare Arthur şi o sora mai tânăra Diane. Erau doar ceva mai mult de trei ani diferenţă între noi trei aşa încât eram o familie foarte apropiată. N-am avut parte de o copilărie foarte aşezată deorece tata îşi schimba locul de muncă foarte frecvent aşa că noi toţi ne mutam peste tot în ţară. Până împlinisem paisprezece ani deja ne mutasem de vreo cincisprezece ori şi acum locuiam în Newport, South Wales. Aici am făcut primul meu pariu la cursele de cai şi aici m-am pricopsit cu apucătura de a paria. A fost să fie ca bunul meu prieten Nick Cork să mă ducă pentru întâia data la curse împreună cu familia sa şi de la primul pariu făcut mi-a trecut prin suflet un fior pe care nu-l mai simţisem niciodată. Calul pe care-l alesesem a câştigat şi-atunci am crezut că acesta e modul cel mai uşor de a deveni bogat şi de a face o grămada de bani.
         Dacă aşi fi ştiut atunci toată nenorocirea ce se va aşterne în viaţa mea n-aş mai fi fost atât de nerăbdător să mai fac încă un pariu. Eram tânăr şi fără griji şi trăiam pentru „hic et nunc”, adică pentru aici şi acum. Conta doar adrenalina dată de pariuri...
          Chiar atunci părinţii m-au anunţat că ei se vor muta înapoi în Manchester, dar deoarece examenele mele de sfârşit erau doar la câteva luni distanţă au fost de acord că pot să continui a locui în Newport în casa unui prieten până îmi vor termina toate examenele. Părinţii au fost de acord să platească patru lire jumătate pentru cheltuielile d epensiune şi încă o jumătate de liră pentru cheltuielile mele personale.
          Locuiam cu prietenul meu Paul şi familia sa chiar peste drum de şcoala care o frecventam pe Brynglas Hill. Erau momente fericite pentru mine, căci Paul şi familia lui obişnuiau să parieze la cursele de cai iar sâmbăta era ziua pe care toţi o aşteptam cu nerăbdare deoarece ne înregistrasem pariurile şi vizionam cursele de cai la televizor.
         
              Va urma...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu